dealul/padurea Ghilghiului. un drum care taie padurea din sat, nu prea mai e practicabil de ceva vreme, mai ales portiunea care coboara catre "vadu". se doreste a fi mai ingrijit ca oamenii sa se poata folosi de el cu drag si sa fie mai exploatata, in sensul bun, si zona asta.
a doua poza este o vedere din padurea Ghilghiului catre "vadu"
6 comentarii:
SI EU SUNT POINARITA! DIN PACATE MERG FOARTE RAR ACOLO PENTRU CA NU MAI AM PARINTII IN COMUNA, NICI FRATI, NICI SURORI....DAR VAZAND ACUM IN POZA "GHILGHIUL", SIMT IN GURA GUST DE "MESTECA DE RASINA" SI DE "BUMBURUT"!!!!!
NUMAI CEI CE S-AU NASCUT SI AU COPILARIT ACOLO POT SA INTELEAGA CE AM SPUS. ESTE CA O PAROLA DE VERIFICARE A ADEVARATILOR POINARI!!!!
DA STIU DESPRE CE VORBESTI SI EU AM COPILARIT IN POIANA, CHIAR IN GHILGHIU BUNICA MEA ARE CASA ACOLO SI ATAT EU CAT SI FRATII MEI VENEAM ACOLO.
E UN LOC DEOSEBIT, ACOLO AM TRAIT CELE MAI FRUMOASE SI INTENSE SENTIMENTE DIN VIATA MEA, PRIMA IUBIRE SI CEA MAI FRUMOASA , PRIETENIILE CARE LE-AM LEGAT.
SI ACUM MERG ACOLO ODATA PE AN SI PLEC CU BATERIILE INCARCATE. UN LOC DE NEIUTAT.CEI CARE SUNTETI DE ACOLO SI DORITI SA VB SI SA IMPARTIM IMPRESII MA PUTETI CONTACTA PE ADRESA daniela_office@yahoo.com
Mi-aduc foarte bine aminte de mesteca: prima oara, pe la patru ani o fata mai mare si-a rupt o bucata, din gura, si mi-a dat si mie. Asa se proceda intre copii... La fel mi-aduc aminte de gustul s(c)loiului, a laptelui acru de oaie si multe, multe... Cred ca nu sint singurul care mai am astfel de amintiri... Am avut o data sansa sa zbor cu avionul pe deasupra Poienii: biserica din Vadu, si, mai ales Ghilghiul, vazut ca un fel de peninsula, iti trezescm toate amintirile, ascutindu-ti la maximum sensibilitatea... Din pacate n-am mai fost in Poiana din 1995 si nu prea cred ca voi mai ajunge pe acolo.
LILIANA
Si eu sunt poinarita si stiu parola cu "mesteca de brad" si pe ce-a cu "BUMBURUTUL"e foarte adevarat ca numai cine a trait cativa ani din viata poate sa inteleaga frumusetea locurilor,gustul apei de la sipot,gustul laptelui gros si multe alte frumuseti ale locului.Dupa aproape 20 de ani toamna anului trecut m-am intors in Poiana si mi-am amintit de cei 13 ani din viata mea de copil petrecuti in Marginimea Sibiului.Sper ca odata sa pot venii in Poiana cu familia mea sa-mi vada neamul si meleagurile de unde ma trag.
M-am intors in Poiana dupa multi ani. Am trait clipe mirifice atunci cand am trecut pe ulita copilariei. Aceasta , mi se parea mult mai mica privita acum prin ochii mei maturi, Poiana in totalitate mult schimbata. Si am plecat foarte suparata din cimitirul de Dupa Deal, care e parasit, pur si simplu nu se poate ajunge la morminte. Oare ne-am uitat stramosii?Oare d-nul primar nu poate aloca o suma si sa plateasca un om ca sa " defriseze" vegetatia din cimitir?Se aude domnule primar????
Mi-a facut o mare bucurie descoperirea acestui Blog si mi-as dori chiar sa stiu cine este autorul lui.Poiana,este comuna mea natala.Am locuit pe strada Handor si am terminat scoala in comuna dupa care drumul meu a devenit ireversibil catre aceasta oaza de minuni.Dar au ramas amintirile copilariei pe care nu mi le poate lua nimeni.Parintii mei "s-au dus"si rudele mele nu se afla acolo,ca atare nu mai am pe nimeni apropiat,dar parca mi-as dori sa mai merg ca turist prin Vadu,pe Ghilghiu,La Scoala,in Cimitirul din Deal etc.In filmul de prezentare am vazut intr-un dulap iile asezate in numar mare.In paralel am vizionat cateva filme facute in Caminul Cultural in care nicio fata nu era imbracata in costum popular,parca era banchetul de absolvire a unei generatii de studenti.Am cateva fotografii facute recent dar si mai vechi din Poiana.Pot fi postate?Daca DA,cum?Felicitari pentru tema Blogului.
Trimiteți un comentariu